Prieten tinereții mele,
și lacrimilor mele Dor,
și Soț singurătății grele...
- Te cânt Isus - și Te ador.

Ce n-am putut nici mamei spune
atât de-adânc și cald și des, -
am spus iubirii Tale bune
simțindu-mi sufletu-nțeles.

În anii de răscruci amare
cu sufletul zdrobit de tot,
la nimeni negăsind crezare,
la Tine am știut că pot.

Ce nimeni n-a mai fost altcine
să-mi fie-n ceasul disperat,
ai fost Tu-n stare pentru mine
căci m-ai iubit cu-adevărat.

Ți-aș spune-n nu știu ce cuvinte
de adorare și fior
cât mi-e iubirea de fierbinte...
Dar nu pot, cât Îți sunt dator!

Prieten tinereții mele,
cu cât mi-ai dat și mi-ai adus,
al Tău sunt eu, a Tale-s ele
pe vecii toți, pe toți...
Isus...